FANDOM


Brain in a vat (ro) v2

Ipoteza simulării sau argumentul simulării[1] este un concept filosofic care propune ca realitatea să fie o simulare (adesea presupusă ca o simulare pe calculator). Pentru ca simularea să pară realistă, un program ipotetic s-ar adapta la percepția destinatarului, formând obiecte materiale în mintea și conștiința destinatarului. Ipoteza simulării este un subiect de studiu în viitorologie și teoria transhumanistă și a fost popularizată în anii 1990, urmând trilogia filmului The Matrix.[2] Oxford, Nick Bostrom,[Eng] a scris o lucrare care oferă o formulă matematică pentru a determina probabilitatea unei tehnologii avansate care produce efectul menționat mai sus, în "Proof of Simulation", publicat în 2003 în revista The Philosophical Quaterly. Formula lui Bostrom nu este acceptată pe scară largă în mediul academic.[3]

Formula lui BostromEdit

Filosoful de la Oxford, Nick Bostrom,[Eng] a propus ca "o societate tehnologică să poată realiza în cele din urmă capacitatea de a crea o simulare pe calculator care să nu se distingă de realitate față de locuitorii simulării".[4]

  1. Nicio civilizație nu va ajunge la un nivel de maturitate tehnologică care să-i permită să producă realități simulate.
  2. Nicio civilizație care va ajunge la statutul tehnologic de mai sus nu va produce un număr semnificativ de realități simulate, pentru oricare dintr-o serie de motive, cum ar fi folosirea puterii de procesare pentru alte sarcini, considerații etice privind entitățile ținute captive în realitățile simulate, etc
  3. Orice entități care posedă setul nostru general de experiențe aproape sigur trăiesc într-o simulare. Cu alte cuvinte noi înșine trăim aproape sigur într-o astfel de simulare.

Bostrom încearcă să cuantifice scenariul tehnologiei avansate cu următoarea ecuație:[5]

$ f_\textrm{sim} = \frac{f_\textrm{p}NH} {(f_\textrm{p}NH)+H} $

unde:

$ f_\textrm{p} $ este porțiunea care identifică toate civilizațiile umane care vor ajunge la capacitatea tehnologică necesară realizării programului de simulare a realității.
$ N $ este numărul mediu de strămoșilor-simulați care au fost rulați în program de civilizațiile menționate anterior prin $ f_\textrm{p} $.
H este numărul mediu de persoane care au trăit într-o civilizație înainte ca aceasta să fie capabilă să realizeze simularea realității.
$ f_\textrm{sim} $ indică numărul total al oamenilor care trăiesc în realități virtuale.

Deoarece $ H $ va avea o valoare mare, cel puțin una din cele trei aproximări va fi adevărată:

$ f_\textrm{p} $ ≈ 0
$ N $ ≈ 0
$ f_\textrm{sim} $ ≈ 1

Este important să se țină cont de faptul că argumentele aduse de Bostrom în favoarea realități virtuale probabile în care trăim nu implică în mod necesar că există conștiința ființelor vii că sunt parte din presupusa "iluzie".

În cultura popularăEdit

Posibil ca prima scriere în care se face referire la ipoteza simulării este romanul din 1959 Time out of Joint de Philip K. Dick. Un alt roman este Simulacron-3 (1964) de Daniel F. Galouye (alt titlu: Counterfeit World).

Vezi șiEdit

NoteEdit

  1. Wikipedia Română, Ipoteza simulării
  2. Wikipedia Pусский, Гипотеза симуляции
  3. Wikipedia Engleză, Simulation hypothesis
  4. You're living in a computer simulation, and math proves it by Ed Grabianowski
  5. BOSTROM, NICK. Are You Living in a Computer Simulation? (2003)
Community content is available under CC-BY-SA unless otherwise noted.